Aş vrea să pot spune că titlul defapt reprezintă numele unuia dintre cele mai bune filme văzute de mine, şi poate chiar unul dintre cele mai bune care există în materie de fapte inspirate după viaţa reală, însa NU!
O scurtă relatare.
,,It"s all gone" defapt reprezintă un nou capitol al acestui blog, un nou capitol al vieţii.
Eu defapt, tot timpul am fost de părerea că doar un om puternic este capabil să facă diferenţa între trecut, prezent şi viitor. Iar dacă eşti de principiul că ceea ce înseamnă trecut pentru tine, cu fapte bune şi rele, cu clipe frumoase , dar şi triste, cu momente , rămâne trecut, atunci se poate spune că eşti un om echilibrat cerebral, ceea ce nu mulţi observă este faptul că ei defapt încearcă să trăiască în trecut, ceea ce este defapt total greşit având în vedere că noi nici măcar în prezent n-ar trebui să trăim, ci defapt în viitor. Pentru că pe de o parte dacă stam să ne canalizăm toată energia asupra prezentului, şi să consumăm toate resursele existente deja, poate chiar şi pe cele care sunt pe cale de dispariţie, atunci clar, viziunea noastră este captată asupra prezentului doar, ori eu, sau poate oricare din voi se gândeşte la o familie, nu acum, poate nici în 10 ani, dar ştiţi si voi vorba "shit happens" , se va întâmpla odată şi odată. Iar pe de altă parte dacă încerci puţin să laşi trecutul în urmă şi să te concentrezi asupra viitorului, să laşi pesimismul acasă şi să pleci la drum cu optimismul ai avea mai multe şanse de a reuşi cam tot ceea ce-ţi propui (acum în prezent, pentru a face în viitor).
Este ca şi cum am deschide cartea cu păcate, în filele anterioare se află atât păcatele cât şi faptele bune, iar în cele viitoare se află misterul, ceea ce uneori poate fi extrem de interesant.
Defapt, nu uneori, tot timpul , un lucru care-ţi denotă mister şi iţi captivează curiozitatea merită să-l încerci, asta defapt dacă eşti îndeajuns de puternic şi capabil. Iar cu alte cuvinte viaţa este ca şi un joc de Poker, unde dacă nu îţi rişti puţin banii pe care îi ai puşi în joc, rişti să nu ajungi niciodată chip-leader. Ceea ce înseamnă că în viaţă niciodată nu vei ajunge să-ţi atingi punctele culminante sau măcar să-ţi trăieşti viaţa cu adevărat aşa cum îţi doreşti.
În materie de sentimentalism şi dragoste trebuie să existe şi un strop de nebunie pentru că altfel totul s-ar desfăşura dupa anumite reguli, ceea ce înseamnă că eşti condus psihic de anumite chestii care te fac să-ţi trăieşti viaţa dupa criteriile lor, nicidecum după criteriile tale.
Iar dacă nici într-o relaţie nu eşti dispus să-ţi rişti "pielea" înseamnă că poate chiar n-ai de gând să trăieşti şi eşti doar o altă scursură a societăţii.
O schimbare, o schimbare tot timpul face ca lucrurile care deja sunt adânc băgate în rahat, să arate proaspete şi gata de o nouă aventură, dar cât să dureze oare ? Asta depinde doar de caracterul şi personalitatea celor doi. Pentru că dacă nu există personalitate şi puţin de mister (cum ziceam şi mai sus) arată (cel puţin în imaginaţia mea) ca şi un câmp de luptă, dar după luptă, vă imaginaţi şi voi ce înseamnă asta, acea pată roşie scursă în urma rănilor, în care mai zac câteva trupuri însă fără suflare...
Însă! O schimbare nu ţine doar de acel ceva ce trebuie schimbat într-o relaţie, ci mai ţine şi de o schimbare radicală pe care trebuie să o faci în viaţă, o decizie, şi asta constă uneori în a renunţa la ceva care te face să te simţi bine, doar pentru altceva (care nu ştii) dar s-ar putea să te facă să te simţi şi mai bine, poţi să renunţi la o jucărie, la o motocicletă, la un autoturism, poate chiar şi la persoana iubită.
Şi merită efortul atâta timp cât (şi repet) există un risc aparte care face ca totul să fie mai interesant, dar şi senzaţia de a schimba total şi radical lucrurile. Nu ştiu, poate asta sună un pic a libertinism însă nu ne-am născut sclavi, ne-am născut să fim liberi. Şi avem această libertate şi de exprimare şi de implicare şi de socializare până şi de a face ceea ce ne place, însă partea tragică este că puţin mai mult din trei sfertul populaţiei nu ştie cum să profite de această libertate. Toţi se simt limitaţi!
O scurtă oră de dirigenţie sau cu alte cuvinte, un sfat bun, sau o lecţie de învăţat!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Imi place sa cred ca ma ghidez dupa un citat celebru,(nu mai retin numele autorului) si anume: "Daca traiesti prezentul, repari trecutul si castigi viitorul!". De multe ori ne gandim la faptul ca am putea fi mai buni, ca ne-am putea depasi din toate punctele de vedere, poate; dar cand e vorba de a face primul pas inspre acest lucru suntem nesiguri, ne intrebam daca vom putea evolua, daca vom putea trece peste, inclusiv, din punct de vedere sentimental, daca vom iubi din nou. Ei, uite ca fiecare dintre noi a trecut cel putin printr-o situatie asemanatoare, in care e indecis, si nu stie care e varianta cea mai buna, iar daca(vorba ta) nu avem un caracter puternic, ramanem in nesiguranta. Imi zicea o persoana, de la care nu ma asteptam sa aud asa ceva, intr-un moment al meu de slabiciune(sentimentala), "Tie nu ti-e dor de acea persoana, tie ti-e dor de amintiri!", si uite ca avea dreptate. Cand am realizat lucrul asta, m-am decis sa fac o delimitare intre trecut, prezent si viitor. Sa ma respect! Sa acord amintirilor locul lor, iar eu sa plec mai departe. Cand am inteles cu adevarat ceea ce mi-a zis persoana respectiva, mi-am dat seama cat de placut este sa traiesti in prezent si sa visezi, sa iti acorzi sansa de a-ti construi un viitor mai bun in care sa evoluezi, poate o relatie mai buna, datorita experientei pe care o acumulezi dupa ce intelegi greselile din trecut... Pur si simplu am invatat ce insemna a-ti accepta prezentul si a trai in armonie cu el!
RăspundețiȘtergere