Simplă stare de spirit!

Şi iată-ne treji după o zi mai mult sau mai puţin specială, da, probabil după vorba bătrânilor ălora bolnavi şi sadici este specială, de ce ? Pentru că suntem in data de 20 Ianuarie, ceea ce înseamnă că ieri s-au împlinit nouăsprezece ani de la existenţa unui om pe nume Cristian, pe acest pământ rotund cu colţuri, cu suişuri şi coborâşuri, cu distracţie şi tristeţe, cu dragoste şi sex. (Ok, ultima parte scoateţi-o din ecuaţie) Şi ştiu că trebuia sărbătorită, şi pe de-o parte am simţit că am sărbătorit mai mult decât aş fi făcut-o în anii precedenţi, am început ziua cu un răguşit "La mulţi Ani" pe skype, ceea ce nu e totuşi normal, dar având in vedere situaţia dată, să trecem peste, apoi, a urmat un pahar de "Absolut", şi a mai urmat unul, şi încă unul şi s-a făcut ora 4 dimineaţa, pe urmă mi-am zis că e timpul perfect să mă tirez în pat, ceea ce am şi făcut de altfel. Bine nu înainte de a mai asculta încă odata una dintre preferatele piese (nu vă zic care este!). 

Dimineaţă.

Ohh, uhhh, aughhh, o mică durere de cap, care-mi consola ideea că trebuie să mă trezeesc şi să fac ce ? Să mă tirez la locul perfect numit de mine şcoală, şi zic loc perfect din mai multe motive, motive pe care s-ar putea să le ştiţi dacă mă şi cunoaşteţi puţin, puţin de tot mai bine! Mă rog, am moţăit, am mai stat câteva minute sub plapumă, oh ce bine era, pe urmă cu un curaj înfiorător de bine punctat, m-aş fi ridicat din pat şi m-aş fi dus la baie, bine, excluzând faptul că am aprins TV-ul puţin, pofta de leneveală era prea mare pentru mine, ok, mi-am zis, what the hell, ce-i cu mine, m-am ridicat şi am zburat precum batman in filmele tradiţionale, aşa am zburat eu direct în baie, treburile dimineţii, (dots dots) , pe urmă "ce să este oare" ? Problema cu care mă confrunt în dimineţile mahmure, (nu, nu capul) , ci faptul că nu prea aveam idee cu ce să mă îmbrac, nu era tocmai o zi al naibii de normală, (deşi mi-aş fi dorit asta) , ok, am sărit într-o cămaşă şi-o pereche de blugi, m-am înarmat cu mapa ce-mi denotă atâta atâta punctualitate, seriozitate şi care mă face să par uneori un "elev model" (omg) Şi m-am DUS , dus eram de acasă, la şcoală bai! Unde îţi este capul ? 

Ok, odată ajuns la şcoală , totul normal toată lumea chill, ceea ce aş şi vrut defapt, nu aveam chef de toate văicărelile alea că vaiiii "E ziua taaa, la mulţi ani" Şi toate prefăcătoriile alea ieftine care aveau ca scop un suc acidulat în bar. (Şi ştiu că unii din voi "colegi" s-ar putea să citiţi asta, dar îmi asum riscurile) Oricum exemplul nu e tocmai pentru toată gaşca, mai mult sau mai puţin...

Prima oră ? Ora de limba şi literatura română, preferata mea, toată clasa test, când colo ce să vezi, "un glas murmur şi rece de la catedră se auzii" : Cristi , tu ai notă ! Deci nu eşti nevoit să dai lucrare! 
Cam ăsta era efectul participărilor la toate concursurile alea de literatură în care juruiul nici măcar nu se sfida să trimită un răspuns, total anapoda. Având notă, m-am decis să părăsesc clasa, ceea ce am şi făcut, hopa sus la bar! Barul nostru cel de toate zilele, unde ne petrecem majoritatea timpului alocat şcolii, dacă stau să număr orele petrecute în clasă, cred că cele petrecute în bar le depăşeşte (Barul şcolii, exact în incinta ei) Mda, noroc că nu se serveşte alcool, îmi tot zic, de ce ? Nu că aş fi eu un mare fan al băuturii dar mi-e teamă cel puţin odată pe săptămână nu m-aş abţine de la o beţie cu colegii, şi apoi jos la cursuri e dezastru, negocierea afacerii ? Cel mai capabil negociator pe o scală de la unu la zece aş fi!

Ca să scurtez o să vă zic că restul zilei mi l-am petrecut într-un mod mult mai plăcut (nu la şcoală) ci într-un bar, iar dacă ai combinaţia perfectă de băutură sub nas, iar în faţa nasului persoana potrivită cu care să stai la taclale (mă rog, sau ceva mai mult decât taclale) Flirturi ? Posibil! Dar mă rog, atâta timp cât totul a fost ok e perfect.

Problema zilei ? Hmm, frigul, probabil asta o fost greşeala mea că am ales să ies înainte să se termine iarna, acum trebuie să îndur, tragic!

 Momentul plictisitor al zilei ? Ora de istorie, care a necesitat atenţie maximă timp de 60 de minute, baba nu ştia că e pauză deja, dar cine naiba să-i zică ?

And at the end of the day, pot spune că a fost o zi aproape perfectă, dar pe departe frumoasă

Ne auzim peste alţi nouăşpe ani, tot aici, cu acelaşi subiect de discuţie. Şi-un La mulţi Ani întârziat.

Fin. 

M~