marți, 16 februarie 2010

Dragă cititorule, ia te rog aminte!

Bine v-am regăsit dragii mei, aţi sperat că am rămas fără idei ?
Eh, vorba boului în târg „speri mata, dar speri degeaba” , mă rog, pronunţată merge altfel, intonaţie aveţi şi voi, deşi n-aveţi nevoie, nu vă dau de citit poezii. În speranţa că nu deflorez în întregime aş vrea să vă întreb ce părere aveţi despre cărţile pe suport electronic ? (pentru retardaţi, cărţile citite pe un monitor) Eu sincer să vă zic, că oricum n-aş fii în stare să vă mint, jur, vă spun că în curând şi spre viitor, acestea vor domina culturalizarea lumii, deşi nu-mi place să zic asta, parcă uneori preferam să am intimitatea mea cu o carte pe suport de hârtie, cu acea carte reală pe care o pot ţine în mână, al cărei miros îl pot simţii gâdilându-mi simţurile olfactive, carte care totuşi reprezintă o bogăţie de patrimoniu, o comoară pentru cititor, o gură proaspătă de aer luată noaptea, târziu, ascuns adânc în dormitor, tolănit în pat, în cel mai relaxant şi odihnitor loc de pe planetă.
Urmărit parcă de-o linişte ce apasă, eventual acel lătrat de câine de prin ogrăzile îndepărtate, reuşeşte să mai trezească un gând precum că totuşi „eşti aici, în casă! Nicidecum în lectura din mână!”  

Cred ca am o obsesie, obsesia de a pierde acel ceva, şi ştiu că şi voi aţi simţit cel puţin odată în viaţă, sau aţi avut acest sentiment, însă la mine e diferit, este obsesia pentru aceas carte veche, uşor rumenită, parcă arsă de vechimea ei, paginile vag pătate şi îndoite pe alocuri, cuvintele tipărite cu un font necunoscut mie, mici, dar cotor solid, sunt acele cărţi care merită citite oricând, oriunde, oricum. (Şi nesimţit fiind, n-am să vă dau nici un titlu sau exemplu, nu vreau să-mi împart cultura cu voi) Da ştiu, şi ce dacă-s obraznic ? Am prea mult bun simţ pentru lumea ce mă-nconjoară, prea mult respect chiar şi pentru cei necunoscuţi, prea ascultător al vorbelor destinului , dar şi prea naiv faptelor ce mi se întâmplă, ahhh şi am uitat să precizez cumva modest ?

Aşa cum diamantele sunt nişte obiecte preţioase care in fond definesc luxul pentru cei ce şi-l permit, aşa cum pietrele preţioase şi rare, sunt extrem de scumpe la vedere cât şi la buzunar, aşa vor fi şi cărţile din zilele noastre de azi, nişte obiecte pur unicate şi foarte greu de procurat.

Luaţi aminte, cititori!

M~

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu