Da, pot!

Da, pot, să ce ? Să "ce" vreau eu!
Ideea este şi aşa că numa ce m-am întors acasă, după o lungă, tare expediţie, da , am fost să-mi plimb plămânii la aer curat, "oxigenare" se numeşte! Ah şi un mic stop, ca şi-o escapadă alături de stângacii mei, ei fiind doi (cu mine trei) , că tot veni vorba, am să explic şi celor care nu înţeleg (pe nume retarzi) am să le explic de ce se poartă ceasul pe dreapta!

Păăăi, dacă tot nu v-aţi dat seama singuri şi dacă tot sunteţi mari cu capul mic, ori capul mare şi creierul mic, ori pur şi simplu retardaţi dezaxaţi mintal, pierduţi în spaţiu, regăsiţi pe marte, culegând prune, vă spun eu, stângacii poartă ceasul pe dreapta ... d-aia !

Oricum ce vă intereseaza pe voi ? Care vă credeţi deştepţii lumii, care vă credeţi inteligenţii omenirii, care vă credeţi buricul pământului.
Păi dacă tot sunteţi aşa deştepţi, puneţi-vă rotiţa în funcţiune şi faceţi ceva inventiv, sau de aşa ceva n-aţi auzit ?

Nu vă luaţi de titlu! Este sugestiv, plus că venind la ora 6 fără ceva, dimineaţa, acasă, îndeajuns de "bine-dispus", în aşa fel încât să te chinui să mai scrii şi cu diacritice, vă imaginaţi ce greu este să găseşti un titlu care să se potrivească în fapt cu textu de rahat cu care vă aberez eu.

Da. pot! Deobicei dacă poţi ceva înseamnă că eşti capabil, iar dacă eşti capabil, înseamnă că poţi! Logic, nu ?  Pot face o serie de lucruri pe care voi, cei obişnuiţi nu le puteţi face, sâc!
De exemplu, scriu cu stânga. Unul ca şi tine (care mă înjuri acum) probabil că nu poţi scrie nici măcar cu dreapta, dar mai ... cu cealaltă, şi probabil că dacă nu poţi să scrii, eşti bun să faci altceva cu dreapta, ok use it! Iar dacă faci asta înseamnă că porţi ceasul pe stânga, HA ! Te-am dat de gol!
Păi să vedem ce mai pot face. Da, pot, să răspund la e-mail-uri puţin cam idioate în care mi se cere să mai scriu câte ceva! Păi voi cecredeţi că aşa merge ? Imaginaţia şi inspiraţia nu vine la comandă, băi, tu ăsta! Care ai avut singuru moment de inspiraţie în viaţă când te-ai gândit că  e mai eficient să duci paharul la gură decât să duci gura la pahar. Acceptabil şi în cazul sticlei. (În cazul meu, sticlei de APĂ) Da, după ce că pot să fac atâtea lucruri ciudate, mai pot şi să fiu un "rolle model" pentru unii, nu beau, nu fumez, şi mai ales nu-mi înşel prietena. Ce, ai palpitaţii faciale ? Nu-mi înşel prietena pentru că n-am aşa ceva, evident. Gotcha! 

Uite cum din două cuvinte simple "da, pot" scot o imensă şi-ntreagă aberaţie, aberaţie despre ce ? Despre prostia umană... 

Despre ce vreţi să vă mai învăţ ? Despre fete felul lor de a "seduce" şi despre cum le place să mintă şi să-nşele şi să facă faze naşpa ? Neah, am destule experienţe încât probabil aş mai sta vreo două, trei ceasuri , să vă înşir argumente precum că niciodată n-o să-nţelegeţi fetele. Vă zic eu, Sigmund Freud s-a chinuit şi a studiat 40 de ani din viaţă şi n-a reuşit să le înţeleagă.
Aşa sunt ele, nişte fenomene ciudate ale naturii, deobicei unele arată ca o floare, frumoasă. colorata, drăguţ mirositoare, însă vedeţi voi, toate florile se ofliesc la un moment-dat, aşa că n-aveţi de ce să vă faceţi griji, mai bine aţi fi precauţi cu ce apă le udaţi şi atenţi pe unde cresc ele. 

Deobicei nu-i frumos să-ţi crească toate în ogradă, e prea greu să le uzi pe toate, şi plus că e posibil să mai şi uiţi de ele, aşa că cel mai bine e să-ţi iei, fain frumos un ghiveci, îl pui în casă, şi-ţi plantezi planta favorită. O uzi mereu, o atingi, vorbeşti cu ea, iar dacă ai grijă e posibil să nu-ţi ofilească o perioadă de tim, îndelungată!

Ce ? S-a făcut târziu ? "Da, pot"  să mai stau!

Dar nu cu voi!

M~

Dragă cititorule, ia te rog aminte!

Bine v-am regăsit dragii mei, aţi sperat că am rămas fără idei ?
Eh, vorba boului în târg „speri mata, dar speri degeaba” , mă rog, pronunţată merge altfel, intonaţie aveţi şi voi, deşi n-aveţi nevoie, nu vă dau de citit poezii. În speranţa că nu deflorez în întregime aş vrea să vă întreb ce părere aveţi despre cărţile pe suport electronic ? (pentru retardaţi, cărţile citite pe un monitor) Eu sincer să vă zic, că oricum n-aş fii în stare să vă mint, jur, vă spun că în curând şi spre viitor, acestea vor domina culturalizarea lumii, deşi nu-mi place să zic asta, parcă uneori preferam să am intimitatea mea cu o carte pe suport de hârtie, cu acea carte reală pe care o pot ţine în mână, al cărei miros îl pot simţii gâdilându-mi simţurile olfactive, carte care totuşi reprezintă o bogăţie de patrimoniu, o comoară pentru cititor, o gură proaspătă de aer luată noaptea, târziu, ascuns adânc în dormitor, tolănit în pat, în cel mai relaxant şi odihnitor loc de pe planetă.
Urmărit parcă de-o linişte ce apasă, eventual acel lătrat de câine de prin ogrăzile îndepărtate, reuşeşte să mai trezească un gând precum că totuşi „eşti aici, în casă! Nicidecum în lectura din mână!”  

Cred ca am o obsesie, obsesia de a pierde acel ceva, şi ştiu că şi voi aţi simţit cel puţin odată în viaţă, sau aţi avut acest sentiment, însă la mine e diferit, este obsesia pentru aceas carte veche, uşor rumenită, parcă arsă de vechimea ei, paginile vag pătate şi îndoite pe alocuri, cuvintele tipărite cu un font necunoscut mie, mici, dar cotor solid, sunt acele cărţi care merită citite oricând, oriunde, oricum. (Şi nesimţit fiind, n-am să vă dau nici un titlu sau exemplu, nu vreau să-mi împart cultura cu voi) Da ştiu, şi ce dacă-s obraznic ? Am prea mult bun simţ pentru lumea ce mă-nconjoară, prea mult respect chiar şi pentru cei necunoscuţi, prea ascultător al vorbelor destinului , dar şi prea naiv faptelor ce mi se întâmplă, ahhh şi am uitat să precizez cumva modest ?

Aşa cum diamantele sunt nişte obiecte preţioase care in fond definesc luxul pentru cei ce şi-l permit, aşa cum pietrele preţioase şi rare, sunt extrem de scumpe la vedere cât şi la buzunar, aşa vor fi şi cărţile din zilele noastre de azi, nişte obiecte pur unicate şi foarte greu de procurat.

Luaţi aminte, cititori!

M~