Afara incepe a se lumina, cu o greata, stare de somnoloenta ceasul setat la ora 6:30 incepe sa sune, nu prevesteste decat pomina unei alte zile monotone care are sa inceapa cu o delicioasa cafea facuta la expresor. Ridicatul din pat si mersul pana la baie plin de peripetii fac din mine doar un robot matinal care in fiecare dimineata trebuie sa stie ca trantitul usii la camera si coltul patului sunt elemente periculoase in aceasta casa.
Bucataria, un mic sejur cuprins de un aer de tristete, cafeaua minunata, cornul cu marmelada care-ti intoarce stomacul pe dos. Dupa o tigara savurata in aer liber stomacul revine la normal, ganduri care zboara, sute de mii de ganduri isi iau zborul precum pasarile calatoare, destinatia ? Acasa.
Uitand sa mentionez un mic important detaliu, resedinta ororii se afla undeva la 1100 de kilometri de casa, mai exact Italia, orasul Zevio, comuna Volon.
Intr-o tara atat de aerata si nu precum ciocolata, intr-o tara care ofera atata compasiune oricarui om strain ajuns aici, indiferent daca acesta este de pe o alta planeta decat terra, eu sunt singurul care nu se simte in largul lui, oare de ce ?
Mai 5 minute pretioase care trec precum marfarul printr-o gara veche uitata de lume, eu trebuie sa-mi scot mijlocul de transport care are sa ma duca pe un drum marginas care la capat succede o mare povara pentru umerii mei. Lucrul.
Ma urc pe bicicleta, nestind incotro pedaland, purtat de val, simtind mirosul plantatiilor stropite cu tot felul de pesticide, care mai de care mai urat mirositoare, un parfum de dama ieftin si prost.
Odata ajuns la servici, in camp mai exact, zaresc 6 priviri, 3 fiind de natie poloneza, iar alte 3 de natie nigeriana, fiecare ascunde in spatele ochilor ganduri nu prea pasnice si pe departe prietenoase.
Ziua se sfarseste, plictisit, cu dureri chinuitoare de maini, spate, umeri si picioare, pornesc inapoi spre casa care ma scoate din chinul fizic si ma baga intr-un chin psihic.
Odata ajuns acasa, caut treptele si le numar pana la baie caci sunt singurele care din creierul meu obosit si cu toate rotitele aproape ruginite, il fac, dupa o baie relaxanta si revigoranta, sa functioneze din nou.
Ma pun in pat si singurul diferit gand, exceptand dorul de casa, este O alta zi de cacat, inconjurat de oameni de cacat!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu